Discuţie între el şi ea.
-Iubito, am să–ţi fac o confesiune ce-mi macină sufletul şi nu suferă amânare.
–Vai iubire, dar ce e atât de important ?!!
-Vezi tu, ţi–aş spune dar tu–mi eşti lumina uochilor !
Nu vreau să nu mai fim.
Să nu mai fim amândoi.
–Hai spune-mi, nu mă mai ţine ca pe jar !
–Îţi voi spune. Pentru că nu mai pot ţine doar pentru mine. Pentru unul e mult iar noi am jurat că-n orice frază rostită, orice lucru gândit vom pune un „noi duoi” !
-Dar ce, pentru numele lui Dumnezeu, întrebă ea cuprinsă de panică ?!!
–Îţi spun ! Ştii periuţa aia de dinţi pe care o iubeai, aia roz cu chipul unei girafe pe mâner ?
Am scăpat-o-n budă !
Am fost un neglijent.
Iar din vina mea, acum, pluteşte singurică pe apele mărilor şi oceanelor, şi nu mai pot da timpul înapoi.
Nici păr nu mai are.

– Vai, nuuuu!
Nuuu. Asta înseamnă despărţire !
Cum ai putut fi aşa orb ?!
-Am fost orbit de iubire.

Degeaba încercă să o dreagă spunându-i că la ea se gândea în momentul când s-a întâmplat accidentul.
Că în momentul în care s-a aplecat după ea, mâna (nenorocita de mână, c-o tai) a apăsat pe butonul de evacuare a apei din bazin, degeaba !!
În jumătate de oră, ea, Luminiţa, lumina uochilor lui, aştepta taxiul, plânsă cu muci. Jurând că nu mai e cale de întuors.
Uitase că ea însăşi a ţinut secret faptul că a rupt răzătoarea de morcovi şi de teamă că–şi va supăra pasiunea vieţii , a cumpărat una identică.
Un gest plin de mârlănie din partea ei.
Un gest ce acum tocmai o determina să renunţe la taxiul ce venise să le dezbine relaţia aproape perfectă.
Dar cum să facă aşa ceva ?!!
Ar fi o gravă încălcare a oricărei condiţii omeneşti. A oricărei conduite morale.
Să chemi taxiul şi să vină degeaba ?!!
Vaai !
Mândră de ea, şi pentru totdeauna, a ieşit din viaţa lui Bubunel (aşa-l alinta ea) cât ai zice „tre` s-avem o discuție”.
Ce rost are o viaţă fără onoare, zise ea ? După care trântise cu furie portiera maşinii ce bubuise atât de tare încât vreo doi porumbei au rămas blocaţi scuipandu-şi în sân ?!!

PS:

De ce am inventat scenariul de sus.
Ce-am vrut să subliniez ?
Mai nimic.
Poate doar importanta comunicării într-un cuplu.
Valoarea între micile detalii şi lucrurile cu adevărat importante şi ele tot nişte mici detalii. Şi cum altfel, când, unii se ceartă din nimicuri. Şi ajung la despărţiri. Iar altora, o viaţă întreagă-n doi li se pare doar un minut ce-a trecut inadaptabil şi incorect de repede?