Am fost în Billa de-am cumpărat pleurotus(ciuperci, dacă n-am scris bine). Le-am dat un praf de sare si le-am pus pe o tablă încinsa să le prăjesc. Le-am întors de pe o parte pă alta, două care am mușcat. După 2 minute mai ca făceam baloane. Baloane cu pleurotus. Dacă mai mestecam încă două minute făceam si spume. Dar m-am oprit. Nu e bine să faci spume de la ciuperci. Acuma va întreb. Așa de dragul conversației, că între timp mi-am luat niște Orbit si-un tub de silicon-izolatii-cazi-de baie. Cum le frageziti ? Cum le înmuiați pentru că p’alea, așa cum le-am mâncat, mi-e că nu vor suferi schimbări majore pe traseu ?

Mai tineti minte filmul Quantum of leap(Capcana timpului), momentul cand Sam face o calatorie in trecut, exact in vremea copilariei lui?
Si acolo, ca sa-i demonstreze surioarei lui ca nu minte, ca-i parolist si ca, el ,chiar vine din viitor, ii canta ‘Imagine’, a lu’ John Lenon ?
Tipul canta, iar noi, astia de stateam pe canapea, impreuna cu sora-sa(ea pe alta canapea), plangeam cu toti gramada si cu muci.
Bun. Acum ca stiti despre ce vorbesc(banuiesc), vreau doar sa zic ca începând de duminica, dupa rezultatul final al alegerilor parlamentare, am inceput o scurtă călătorie în trecut.
Ne-am intors in timp.
Si nu e deja vu.
Am ajuns pe unde am mai trecut acum cativa ani.
Nu stiu exact perioada, dar cand am deschis geamul, în urechi mi-a răsunat un tango.
Nu. Nu era Delia Matache.
Era Aurel Giroveanu.
Canta la patefon.
Am închis geamul, am tras jaluzele. După care m-am ascuns după sifonier.
Ne vedem la următoarele alegeri.
Alea din 2020.
Link Quantum of leap

Nu v-ați săturat de expresii gen, patriotism, identitate culturală, identitate națională etc ?
Mă, și eu. Serios.
Dar fără lucrurile ăstea nu avem decât o identitate proprie.
E bună și aia, te ține țeapăn pe proprii craci. Da’ doar pe ai tăi.
Dar când vei vrea să împărtășești ceva cu semenii tăi și vei privi în jur, vei înțelege că e doar un gol.
Sentimentul de apartenență ne va fi deja luat.
Și nu știu dacă e ceva mai trist.
Așa că, hai să ne bucurăm de ziua de azi. De identitatea culturală, de identitatea aia națională. E a noastră, ne aparține. Să nu ne mai pișăm pe el de patriotism, care e răsuflat, poate, doar ca și cuvânt, nu ca însemnătate. După care, mai târziu, sa ieșim în oraș, să mâncăm fasole cu ciolan și să bem vinul ăla fiert, nepăsându-ne de intențiile ascunse ale nu știu cărui partid, sau cu teamă că ne vom băși, pe urmă, în public.
Bășina aia va fi oricum cea mai neaoșă, plină … Citeste mai departe