Nu stiu daca mai retineti, unii dintre voi, recunoasteti, dar pe vremuri, cand eram mici, nu ca acum, mari si vrem iar, mici, haleam guma de mestecat, de ne clampaneau dintii din gura.
Cand vedeam o guma turceasca, baloseam parchetul precum cainele lui Pavlov dupa un experiment cu Pedigree pal.
O mestecam, si-apoi cand i se ducea 99.99% din gust, o dadeam altui prieten sa continue ce-am inceput.
Imi amintesc, ca de-atata mestecat, mi se inmuia ( de guma vorbesc) de puteai lipi timbre pe plicuri, cu ea.
O mestecam , cred, cu zilele. Cand nu mai avea gust, presaram pe ea zahar.
O mai luam o tura la clampanit si pleoscait pana cand o puteai inghiti fericit dar si cu deznadejde ca urmatoarea portie va mai veni cand ne va sosi prima ruda de prin strainatate

Intrebare.
Ati mestecat smoala ?
Eu da.
Aaa, voi, nu.
Hai, buei, nu te ascunde !
Tu ala care faci baloane de ti le pocnesti in dinti !
Nu dau „vina” pe toti, … Citeste mai departe

O intrebare am si eu.
Exista unt categoria A ?
Eu, din ce-am cumparat pana acum, n-am gasit si cumparat, decat categoria B.
Indiferent de firma producatoare, pe eticheta, era trecut doar „Unt de masa B”
Sunt curios daca exista.
Imi imaginez ca daca tot a ajuns la un B, tre` sa fi inceput cu un A.
Adica, inainte de B, nu putea fi 1(unu). Tre` sa fi fost un prim model, un etalon, o matrita a untului de inceput.
Untul primordial.
Zic si eu. Mai mult intreb.
Ma gandesc ca tre` sa fie ceva deosebit.
Iti dai seama, unt cat. A.
Suna divin !
Ia pronuntati, „Un unt categoria A, va rog !”.
Nu simtiti o caldura, ashea in suflet ?
Nu va simtiti mai important?
Ii priviti, deja, pe muritorii de rand care cumpara doar B, ca pe niste gunoaie?
Haideti, recunoasteti..
Ii priviti cu regret, cu compasiune, cu rautate chiar.
Hmm ?
-Un unt categoria….se stie, nu va mai zic..
Ah, ce te-as intinde pe paine, ce-as … Citeste mai departe

Daca ati fost pe data de 5 sau 6, pe la orele 18:00-19:00, la Eliana Mall, Brasov, si l-ati vazut pe vreunu iesind buluc, cu bale la gura, rupand portile cinematografului…sa stiti ca despre mine e vorba.

Dar mai bine sa incep.

Lumina era obscura. Iar linistea ce se lasase dupa reclama, nu prevestea nimic bun.
Devenise apasatoare, imi simteam presiunea in tample, gata sa ucida.
Simturile imi erau doborate, iar instinctul, acel instict care m-a ajutat de-a lungul vietii, (ca de-aia am apucat trei`j si ceva de ani), imi dadea semnale ca ma va parasi, ca tot pe ce m-am bazat pana atunci a fost doar..pana atunci.
Iar eu voi abandona haina asta lume, intr-un prapadit de cinematograf, plans cu muci si cu un pahar de popcorn in mana.
Dar sa va explic.

Cel de langa mine, un copilas de vreo 10 ani si 60 de kile, dadea vanturi intruna.
Toate, pe silence, pe mute.
De-alea discrete si cu personalitate.
Nu stiu ce-i dadea ma-sa sa manance, da-mi avariase … Citeste mai departe

-Bine-ati venit pe la noi !
Asezati-va !
Avusesem impresia ca fizerita, o tipa de vreo 28-30 de ani, energica si plina de viata, imi va pune sub cur o scandura, cum se proceda cand eram mic.
N-a fost cazul. Acum sunt mare, nu foarte inalt, dar destul.)
-Cum sa va tund?
-Pai, as dori mai scurt, din masina, cu 6 sau 9, chiar nu stiu..ma las pe mana dumneavoastra.
Nu m-am mai tuns de mult la frizer, dar sa incercam cu 6, ii zic, usor nesigur.
-Sigur ? Ca eu va pot lua si cu 3.
-Sigur, nu vreau sa arat ca un bec de 40 Wati, glumesc ca de obicei.
Eventual, pierdut cu 3, in parti si la spate !
-Ok !

Si incepe.

BZZÂT !!

Un Bzzât scurt si apasat.

-Ups…
-Ups, ce !!!! intreb nelinistit si-mi pun, repede, ochelarii pe ochi.
„Si ce cap frumos rasare, nu-i al meu, al meu e, oare…”
„Oare”, întărește, doar, valoarea dubitativă a unei propoziții.
La mine era sigur. Diferenta, … Citeste mai departe

Ieri am fost la un gratar cu prietenii.
Ne-am simtit minunat.
Intorcem micii pe ritmurile Mariei Tanase si-a lui Faramita Lambru.
O placere.
O placere, pana-n moment in care, cei care parcasera langa noi, niste baietasi iubitori de manea, au considerat ca ne pierdem in anonimat, chinuiti de talent si blocati la …partea cu …”Bun ii vinu Ghiurghiuliu”.
Au zis sa o puna de-un acompaniament cu Guta, ce-o ardea de pe sidiu.
Culmea, si spre surprinderea noastra, chiar se pricepeau.
Cantau bine, aveau plamanul format pe intensitate ridicata.
Serios vorbind.
Ne-am oprit din cantat, extaziati si rusinati de antitalentul nostru, jurand, de fapt, doar eu jurand, ca le fac o surpriza si-i bag pe Youtube.
Tin sa le multumesc pe aceasta cale. Toata recunostinta.
-Va multumesc, baieti.
Apreciez ce-ati facut.
A, nu stiti cine sunt?
Pai, sunt ala strans, foarte strans legat la cap, de jur-imprejur, cu scoci.
Ala care, cand v-a murit bateria, s-a oferit de unu singur sa va impinga masina, s-o luati din loc.
Tre` sa ma … Citeste mai departe