Cand eram mic, imi placea focul, aprindeam chibrituri, foi de hartie, ziare, orice putea arde.
O cutie de chibrit costa 25 de bani. Avea tot timpul 25 de bani la mine. N-aveam, poate, tot timpul de-o inghetata, un suc. Dar de-un chibrit, totdeauna.
Primul loc unde mergeam era la tomberonul de gunoi.
Asta era traseul.
Casa(singur), tutungerie, gunoi, casa (insotit). Cineva tot ceda nervos din cauza aerului irespirabil.
Ma suiam pe marginea containerului de gunoi si unde vedeam hartii, coboram.
Probabil era ciudat, sa fiu vazut intrand in gunoi si in loc sa ies eu, sa iasa intai fum. Abia apoi eu, alergand ca apucatu, bagand pieptul inainte.
Nu eram singurul care se indeletnicea cu piromania, erau si altii, dar sincer, eram printre cei mai consecventi.
Inteplineam toate cerintele. Imi placeau limbile de foc atingand hartia, inconvoind-o de durere, plasticul ofticandu-se, topit de ciuda, imi placea sa fac ce nu aveam voie, aveam viteza si initiativa si eram prins destul de rar.

Candidatul perfect tocmai v-a facut o propunere.
O … Citeste mai departe

Azi am parcurs o distanta impresionabila, pe jos.
Cred ca nici pe vremea razboiului, in perioada cand francezii au plecat sa cucereasca Moscova, nu s-a mers atat.
Am marsaluit, din directia Poarta Schei, pana aproape de strada Lunga.
Cei care sunt din Brasov si cunosc…tocmai se pregatesc sa-mi dea o medalie ptr merite deosebite. Pentru dorinta de a-mi atinge telul.
Pentru curaj si nazuinta spre mai bine.

Nu conteaza ce-am vrut sa fac, ce-am rezolvat intr-un final.
Nici ca mi-a priit plimbarea, pardon, marsul.
Nici c-am mers relaxat cu mainile in buzunare, vantul rece adiindu-mi bucuros, trupul meu de semizeu.
Sau ca mi s-a zambit cu bunavointa, zambete oferite generos de reprezentante ale sexului frumos.
Zambete intoarse cu bucurie.
Narcisistul de mine, mai, mai sa se opresca in fata unei vitrine sa se-admire.

Frumosule !

Dar, ah, destin nemilos ! Mi-ai jucat mandria pe degete dupa care-ai calcat-o, scarbit, in picioare !
M-ai facut de-am parcurs toata distanta asta, cu mainile in buzunare.
Dar si cu slitzul de la pantaloni, … Citeste mai departe

M-am hotarat intr-un final, bineinteles impins de foame(imbrancit), sa-mi gatesc ceva, sa-mi prepar ceva de mancare.
Ceva bun, din moment ce-am recurs la planul asta, de multe ori sortit esecului.
Vorba aia, bucataria, se stie, e un loc periculos, risti sa dai foc la ceva, sa inunzi ceva, plus ca e primejdios invartindu-te printre atatea lucruri dubioase, gen, strecuratori, solnite si razatoare.
Am insfacat niste oua direct de sub curul unei gaini, glumesc, din raftul frigiderului, ca n-am ferma pe balcon, apoi am debarasat congelatorul de tot ce se chema punga inghetata ca s-o gasesc pe ea.
Punga cu piept de pui.
Si-am gasit-o, Doamne.
Si-am pupat-o si-am dezmierdat-o si i-am vorbit frumos, am pupat-o iar…. apoi am turnat apa calduta (mi se lipisera buzele de ea).
In fine.
Am extras-o din frigider, plin de respect si recunostinta si-am asezat-o pe blatul din bucatarie, blat uscat, lucios si curat.
M-am frecat pe maini, mi-am facut semnul crucii si-am zambit sigur de sine. Siguranta si precizia sunt gesturi ce ma caracterizeaza … Citeste mai departe