Ultima data cand am precizat cat mi-e de frig, am spus ca m-as inveli cu o blana de oaie, cu oaie cu tot.
As apuca-o de cracii din fata, as arunca-o pe mine si apoi cu aceiasi craci mi-as face nod sub barbie.
Oaia sa-mi behaie-n ceafa iar mie sa mi se falfaie.
Acuma mi-e bine, stau la calculator si imi las destele nelinistite sa umble printre taste.
Atunci incepusem, pe alocuri, sa devin casant.
Mai bine sa va zic despre ce e vorba.
Tocmai ce ne adunasem sa marsaluim prin ninsoare, viscol, vifor si alte fenomene, catre locul unde odata ajunsi, viata va capata contur. Visele vor deveni realitate, iar realitatea dulce ambrozie.
Mai pe romaneste, plecasem ca fraierii cu trenul undeva prin Timisu de Sus, la o cabana unde aveam de gand sa ne facem muci.
In fine…Coboram din tren si agale, usurel, ne indreptam catre cabanuta.
Era luna plina.
Deci frumos.
Cainii urlau si se dadeau lupi. Noi ne dadeam Scufita Rosie.
O gasca de 40 de … Citeste mai departe