Discutam zilele astea cu o prietena, mai precis cu Le_cl_ra, despre evolutia tridimensionalului….3D-ului.
Ajunsesem la concluzia ca, cu cat cresc numarul de cifre inainte de „D”, cu atat se pun in valoare mai multe simturi iar senzatia de „viu” va fi tot mai accentuata.
Concluzia.
La urmatorul „3 D…112 D” care-o fi, iesi shifonat rau…Dintii in batista, besici, cucuie in cap, bretonu facut smoc…etc
Sincer ma cam inspaimanta ideea de-a viziona un film de groaza sau ceva cu bataie.
N-as vrea sa traiesc senzatia ca cineva urmeaza sa-si infiga dintii in bucile mele…Sau vreun iatagan sclipind in lumina proiectorului, sa mi se implante in vreo parte vulnerabila a corpului.
M-ar impresiona pan` la lacrimi chiar si-o palma data peste ceafa.
Si nu-s nici un fan al realitatii virtuale. Deci nu ma vad, dupa programul de munca, traind intr-o lume imaginara, cu cabluri si mufe USB iesindu-mi din sfecla, conectat la nu stiu ce OS, facand ce n-am fost in stare sa fac in viata de zi cu zi.
Oricum, din … Citeste mai departe