Ce imi place mie la filmele indiene, e ca intotdeauna se canta, indiferent de ce.
Daca unuia ii este furata iubita, geaca de piele sau caseta cu Rukmini, se pune si de-un muzical. Da` muzical de-ala sincron, cu coregrafie si toate alea. Voci pitigaiate…(cam cum se straduieste sa cante Denisa), barbati „fatali” cu camasi inflorate si bronzu pe moaca/cat sa sa faci medalii si ciocane. Cu gesturi teatrale sau cu figuri de oameni abuzati sentimental ori cu zambetu pan` la ceafa. Totul este un cantec si-un dans. Suferinta in India pleaca, ai zice, doar de la lovituri sentimentale. Acolo nimeni nu plange ca n-a luat lichidarea. Eventual se baga cate-un sincron si le trece.
I-a prins politia trecand pe rosu, coboara familionu si baga pe zebra un sincron..
Le-a murit cainele, vaca, boul, baga cate-un sincron.
I-a prins controlu pe tren(sus).. baga cate-un sincron.
Am vazut zilele astea niste clipuri de prin filmele indiene.
Foarte emotionant, cica erau indragostitii intr-o livada de portocali si baiatu asta rapus de sentimentu dragostei … Citeste mai departe