Mai stiti cum erau momentele, cum era cand plecai la cineva in vizita cu familia, felul in care erai servit la masa?
Ti se punea la discretie cele mai simple, cele mai bune bucate.
De la snitel pana la chiftele, rosii cu cascaval, salam de Sibiu etc..
Adica ce avea omu mai ok.
Bun! Acum lucrurile s-au schimbat oleaca, iar intalnirile se impart in functie de felul in care esti servit, de felul personalitatii celui care este gazda.

Iar tipurile de personalitati, in cazul asta sunt vreo trei.

Tipul 1:
Genul ala care iti serveste tot ce are mai bun, o face sincer si cum stie mai bine.
Gazda perfecta, tipul serviabil. Ala cand pleaca dimineata la munca si e constient ca nu va avea ce hali, va fi satisfacut ca a fost om.
De astia trebuie sa ai tu grija.

Tipul 2:
Genul care iti tranteste in farfurie 3 covrigei, 2 alune si o legatura de sticksuri.
In alta farfurioara, un pumn de napolitane varsate, si langa un pahar … Citeste mai departe

Vine omu…ma vede, trage involuntar linie si zice:
Baiat fain, sufletist.
Franzela sau chifla lu` Dumnezeu..
Lapte si miere…(Grasime 3 % cu miere poliflora)

Alteori:
Golanas, dar simpatic, replici pe masura, nimeni nu se supara, toti abia asteapta sa zic cate-o perla, iar daca n-o zic mi se reproseaza cum ca nu stiu ce-am azi…

Din timp in timp mi se spune ca-s prea fixist, ca am tendinta sa fac omu sa inteleaga mai mult decat a avut vreodata nevoie.

Ma feresc de omu prost, de ala care observa tot, nu si pe sine. Pe genu asta il ocolesc mai ceva ca pe traseul casa-munca intr-o zi de duminica, chiar daca drumu ala ma duce doar la magazinu din colt unde gasesc bere.

Imi plac animalele, pasarile, albinele…
Cum da primavara, de vedeti pe vreunu alergand de tampit cu o coronita de flori galbene pe frunte, eu sunt ala.
Glumesc, dar in suflet tot bag cateva galopuri.

Referitor la iubirea altor fiinte..
Tin sa va fac o confesiune ce ma … Citeste mai departe

Ma-apropii de gara Brasov.
Ma-ndrept relaxat catre peronu unu.
Ca orice cetatean model, adica dand lumea din drumul meu cu capu de toti peretii, creand tensiuni si alte stari patrunzatoare de bine.
Sar peste 2 valize montate de-o mana criminala.
Inca o piedica minora e depasita si-s in capul scarilor gafaind!!
Imi atarna vreo 3 nasturi de la camasa in cate-un fir de atza fiecare, dar iata-ma ajuns.
Aproape ca zambeam..
Ce nu stiam e ca serialul Zona Crepusculara abia-ncepuse !
Actorul principal, eram eu. Un banal personaj care tocmai pierdea trenul.

Cobor iar. Deja mi-era cald si-un suvoi de transpiratie mi se scurgea pe moaca.
Urc.
Duduia de dupa geam ma-ntreaba daca o am mare sau mica…
Surprindere si nedumerire totala!
Parasesc toaleta..
-Unde-i, oameni buni, peronu unu, ca nu-s de aici?!, urlu eu ca un canish cazut in depresie.
De amabilitati n-avea nimeni chef, de vorba nici atat.
Fiecare cu ale lui.
Nimeni cu ale mele.
Trenul se deplasa in legea lui, pe ritmul lui,
Sina ii calauzea … Citeste mai departe

Primul meu zbor cu parapanta. Urcam pe Tampa.Luna septembrie.
Panta abrupta, neprietenoasa.
Il intreb pe meserias de ce gonim asa.
Prea mi-o luase pulsul inainte.
Insist sa nu fac infarct decat dupa ce sar.
Imi da garantii.

Sunt in extaz.
Am morcovu-n cur cu tot cu tarlaua de pamant pe care alearga Bugs Bunny, cu Benny Benny si alti urecheati halitori de morcov.
Starea aia de beatitudine m-ameninta cu eternitatea, pastele ma-sii, si ca ma voi scapa pe mine la primul impuls.

Ajungem la destinatie, intindem corzile alea care, cica, vor sustine greutatea mea de balerin supraponderal.
Ne pregatim de saritura, respectiv, sfidat soarta.
Ma ancorez, ma asigur, vad din care parte bate vantu. Ca tre` sa bata din fata.
Si da-i, frate, flacari !!
Alergam sa mi se deschida cupola, mai ceva decat cu haita aia de caini ce ma fugarea pe Republicii.
Sunt in aer.
La propriu.
Privesc in jos…pomii mici, brazii verzi…dar si ei mici.
Coamele copacilor la fel, tot mici, galben, maro.
Moaca mea..bleo..

Ce viata … Citeste mai departe