Paste fericit va urez si sa ne ciocnim mieii si sa belim(a jupui) ouale in deplina liniste si intelegere. Pardon, invers, mieii sa nu-i ciocnim. Daca se poate sa-i lasam sa mai creasca si ei sa simta fiorul vietii.
Nu mult. Atat cat sa apuce la vremea lor, sa taie un ou, pardon, sa-l ciocneasca. Un uou de gaina pestrita cu ciocu murdar de reavan. De fapt nici asa, caci oul ala putea fi fertil. O viata onesta de gaina putea rasari din el. Deci nu-l mai ciocnim. Nici nu-l mai fierbem. Sa apuce si puiul ala, viitor cocosel cu ciocu plin de reavan sa se-nfrupte din drob de miel. Nu, nu-i bine. O viata in plus, un lucru castigat. Traiasca mieii ! Mai bine ciocnim un pahar de vin. Vinul e bun. Face omu voios cu pofta de viata. Si de mancare.
Se-apuca, dracu, sa fiarba oua. Sa taie miei. Nu merge. Nu e ok, c-o luam de la capat…pastele ma-sii..:P

Un craciun fericit va doresc dragilor!
Ne vedem … Citeste mai departe

Unii spun ca un barbat si o femeie pot fi doar prieteni.
Nu zic, nu.
Dar pana intr-un punct, ptr ca/cu cat timp petrec mai mult impreuna, cu atat cresc si sansele materializarii prieteniei in relatie de-aia normala . (in fine, toate-s normale)

Prietenia se bazeaza, pe intalniri mai rare si ptr ca-s mai rare, mai placute.
Concluzionand.
Daca ar fi dese, ar fi neplacute.

Stand toata ziua bot in bot, la locul de munca sau oriunde altundeva, decoltee bogate, parfumuri sexy, gesturi, nasturi desfacuti, alea-de-alea…se transforma fara veste in atractie si apoi in davai relatia de „precenie”.
Iar diferenta, e ca o relatie are, ce o prietenie nu va avea niciodata, simtul proprietatii. Care apare din teama de-a nu pierde teren in favoarea celuilalt, mai ales ca personalitatea fiecaruia s-a dezvolatat in mare, in lipsa unui partener si nevoia de libertate isi spune cuvantul.

Asta e valabil ptr cei care n-au avut relatii stabile incepand de la 8 ani jumate. Ci ma refer la astia care intai, si-au inceput … Citeste mai departe

Inainte de inceperea vacantei de vara, inaintea intrarii in clasa a IV-a invatatoarea de-atunci, o femeie sufletista dar in acelasi timp si foarte severa, ne-a dat ca tema de vacanta..printre altele binenteles, sa cautam cate-o carte de povesti nemuritoare, iar povestea care ne va placea, la intoarcere sa i-o si povestim.
Eram pregatit.
Nici nu terminase de explicat ca deja stiam care urma s-o spun.
Una cu un motan, care nu era bun de nimic, da chiar de nimic ci doar sa haleasca si sa depuna grasime pe artere.
In fine..hai sa va pun in tema.

Ce se gandeste stapanul motanului, „Bah, il dau! Il trimit naibii de-acasa, sa se duca-nvartindu-se ca-mi mananca si mancarea degeaba!”
Si asa a si facut.
Nu mai stiu precis cum era intamplarea..nah, batranete, neuroni lesinati, loviti, faza e ca motanu nostru s-a trezit in padure, si prin nu stiu ce circumstante a devenit un ciumeg(echivalentul la rege, la imparat), ironia fiind ca asta era un mare fricos, un neindemanatic care habar n-avea sa manance … Citeste mai departe