Alergam catre ea, alergam in slow motion prin parc, ca-n filmele de dragoste in care regizoru a considerat ca merita surprinse gesturile ce-s placute la retina, in jurul meu totu era sters, confuz, tinta vietii mele era la 2 kilometri de mine, si alergam, alergam, alergam… Da cat dracu sa alergi ca deja ma durea intr-o parte ?!
M-am oprit, tinandu-ma, aplecat la 47,5 grade, cu mana, palpand splina ce are rol de avertizare. Imi spun in mintea mea incetosata, ca daca nu continui sa alerg se duce dracu tot farmecu si asta ramane cu bratele intinse in aer, ca proasta. Si incep iar, tot nu intelegeam de ce ea nu alerga…”Alearga te rog , plm !” ea nimic, speram sa ne intalnim la jumatate ! Trec doua strazi, imi vajaie oglinzi retrovizoare la urechi. Lacrimile si mucii mi se unesc la ceafa ca-ntr-o simfonie plina de sunet si mister. Aveam o nara infundata care scotea sunete ca de trompeta. Deja reveria miscarii se du-se dracu, eram ca-n Forest Gump, … Citeste mai departe